"Binele si Raul sunt doua energii complementare si nu adversative. Daca vrei sa realizezi Binele, invata mai intai sa stapanesti temeinic Raul, caci numai in acest mod vei construi sub auspiciile Binelui"! - Samanul

"Perceptia extrasenzoriala nu este in nici un caz o chestiune de credinta. In acest domeniu are loc o buna parte din activitatea propriu-zis stiintifica. In ultimii treizeci de ani, s-a demonstrat ca avem de-a face aici cu probabilitati cuantice si ca acestea s-au dovedit a fi dincolo de orice hazard statistic". Edgar D. Mitchell, astronaut, 1971

Biopsihotronica cuprinde atat efectele biopsihocinetice, cat si intregul spectru al perceptiei "extrasenzoriale", precum telepatia, teleperceptia, precognitia, retrocognitia, experientele extracorporale, miscarile psihice de obiecte, efectele de indoire, teleportarile, aportarile, penetratiile, materializarile, levitatiile, fenomenele psihotrope etc. In fizica, particulele sau stariloe virtuale sunt cele incompatibile cu legea conservarii energiei si care, deci, nu pot exista decat in afara universului nostru spatio-temporal. De aceea, Thomas E, Bearden fost ofiter de informatii, tactician si specialist in sistemele de aparare antiaeriana, le localizeaza si fizic intr-un "spatiu multidimensional, la distanta de *trei rotatii* de starea materialitatii noastre" - sau altfel spus , intr-o dimensionalitate mai inalta. In consecinta, el defineste psihotronica drept "gestionarea tehnica a starii virtuale". Potrivit conceptiei sale, nu numai campurile "nefizice", adica acelea ale constiintei, domina campul psihotronic - sau campul PSI, in legaturile care se stabilesc cu tipurile de camp cunoscute noua (electric, magnetic, gravitational si de alta natura). El considera ca a indentificat, dee asemenea, raportuei concrete spatio-temporale intre fiintele vii, Pamant si Cosmos, idee in sustinerea careia face ape la cele mai noi descoperiri ale stiintelor care se ocupa de lumea fizica. Activitatile biopsihotronice ar provoca, in principiu, anumite "reactii specifice suprafetelor de granita", reactii ce ar avea loc intre termenii cuplului spirit-constiinta pe de o parte, si obiuectele materiale, fizic reale, pe de alta parte. In cursul activitatilor paranormel/biopsihotronice, sunt aduse in rezonanta sisteme de diferite grade de materialitate, pentru a aduna energia biopsihotronica (a se citi: bioenergia) necesara transformarii nematerialului in material, in asa fel, incat, la atingerea unei valori liminare, aceasta energie sa fie folosita pentru proiectarea "obiectelor mentale" in realitatea noastra fizica. In acest fel, niste lucruri nemateriale, gandite, deci "subiective", pot fi obiectivate, adica pot deveni materiale si vizibile.

John Hasted, profesor de fizica experimentala la Colegiul Birkbeck al Universitatii din Londra, care s-a ocupat multi ani cu studiul fenomenelor psihocinetice (mai ales al fenomenelor de indoire) si al cauzelor lor, este de parere ca si "nematerialul" (de exemplu un obiect mental) poate fi crcetat prin metode stiintifice, intrucat el contine cel putin o componenta fizica, fiind transportat in structura creierului pe purtatoare electromagnetice.

Ce este conştiinţa: Conştiinţa reprezintă informaţia definită de mentalul colectiv în universul implicit sau înfăşurat aflat dincolo de lumea noastră spaţio-temporală, aşa cum a fost el  postulat de fizicianul David Joseph Bohm.  Frecvenţa conştiinţei se află în plaja de frecvenţă de 425 – 450 Mhz., al câmpului morfic emis prin epifiză ca antenă centrală şi prin fiecare nucleu aflat în procesul de radiaţie mitogenetică a nucleului, respectiv prin emisia de biofotoni ca purtători de informaţie.

Atacul biopsihotronic: Se efectuează prin armele microleptice, cronale, microunde sau prin tehnici radionice. Se pot transmite în matricea energetică a unei ţinte prin telepatie comenzi de suicid, afecţiuni ale organelor, sau boli mortale. Toate aceste semnale se transmit prin biofotoni în frecvenţă UV, deci energie electromagnetică de înaltă frecvenţă prin purtătoarele câmpurilor de torsiune.

Cel mai insidios mod de atac biopsihotronic este cel iniţiat pe matricea energetică:

- se utilizează tehnicile psihometrice, şi radionice;

- se exemplifică atacul prin fotogramă şi sugestiile telepatice şi telehipnotice Vezi: Florian Anghelesu, Florin Ierbaşu, Cristian Panait.

Ce este convingerea totală şi care este rolul ei: EMPATIA, utilizandu-se ca tehnica de relatie, telehipnoza.

CÂMPURILE DE TORSIUNE – CĂRĂMIZILE LA BAZA LUMII

Teoria vidului fizic a fost cea care a precedat teoria interacţiunilor de torsiune. La vremea sa, Newton a folosit termenul de eter definindu-l ca un mediu elastic în care acţionează forţele de atracţie dintre corpuri.

În anticele "Vede" (din anul 4000 î.e.n.) se vorbea despre existenţa unei paramaterii primare din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. Putem sesiza o corespondenţă între aceste concepte.

Proprietăţile mediului de vacuum determină o autocompensarea acestuia, el fiind închis. Acest mediu nu poate fi observat întrucât suma sarcinilor pozitive este egală cu suma celor negative, iar rotaţiei de stânga a elementelor îi corespunde una de dreapta, iar masa lor în stare de repaos este egală cu zero.

Acest fenomen nu se manifestă prin prisma unui observator al materiei fizice. Totuşi acest mediu are o densitate extraordinară, aceasta fiind de ordinul a 1095. Cercetările asupra vacuumului au arătat că în interiorul acestuia decurg procese de autocreaţie a materiei. Aceste procese, cum ar fi că „ de nicăieri” apar electronii şi pozitronii, nu pot fi explicate de fizica clasică, doarece acesteia îi este dificil conceptul de Potenţial şi Dinamică. Tot ce se află în Potenţial „trece” concomitent şi în Dinamică.

Aceste particule ale substanţei există pentru foarte scurt timp, se unesc şi dispar în acelaşi punct al mediului unde au apărut. Această apariţie şi dispariţie a materiei ne dă dreptul să spunem că un asemenea mediu există, acestea fiind tocmai interacţiunile despre care se spunea în "Vede”.

Vacuumul sau Potenţialul, este acel mediu primar din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. „Anume vacuumul reprezintă acel mediu primar care nu conţine substanţă proprie”. Acesta este o materie care nu are greutate în stare de repaos. Acesta este în fond Spiritul, sau Informaţia.

În lucrările teoreticianului rus Ghenadiy Şipov a fost arătat un sistem de 3 ecuaţii prin care, ca şi în teoria lui Newton, se poate descrie exact orice mişcare din punct de vedere analitic.

Proprietăţile câmpurilor de torsiune.

o                    Se formează în jurul unui obiect în rotaţie şi reprezintă totalitatea microturbionului spaţiului. Întrucât substanţa constă din atomi şi molecule, iar atomii şi moleculele au propriul lor spin, în momentul rotirii, substanţa are întotdeauna rotaţie torsionica (RT).

o                    Proprietăţile magnetului. Sarcinile de torsiune de acelaşi sens (cel al direcţiei de rotire) se atrag, de sensuri opuse - se resping.Un grop (săculeţ) cu greutate în mişcarea de rotaţie are de asemenea RT. Există RT statică şi unduitoare. Poate apărea datorită unei anumite geometrii a spaţiului. O altă sursă de RT este reprezentată de câmpurile electromagnetice.                 Legătura cu vacuumul. Componenta vidului - fotonul, conţine două pachete inelare care se rotesc în direcţii opuse (spinul stâng şi cel drept). Iniţial aceştia se compensează şi momentul total al mişcării de rotaţie este egal cu zero, din această cauză vacuumul nu se manifestă nicicum. Mediul de răspândire a sarcinilor de torsiune este vidul fizic.

o                    Proprietăţile memoriei. Obiectul creează în spaţiu (în vacuum) o polarizare spinală stabilă care rămâne în spaţiu şi după eliminarea obiectului propriu-zis.

o                    Viteza de răspândire este practic de ordinul clipei, din orice punct al Universului până în orice punct al acestuia.

o                    Acest câmp are proprietăţi de natură informaţională, el nu transmite energie, ci informaţie. Câmpurile de torsiune sunt baza Câmpului Informaţional al Universului.

o                    Energia, ca şi consecinţă secundară a modificărilor câmpului de torsiune. Modificările de la nivelul câmpurilor de torsiune sunt însoţite de modificarea caracteristicilor fizice ale substanţei, de degajarea energiei.

o                    Răspândirea prin intermediul mediului fizic. Întrucât RT nu suferă pierderi energetice, ea nu scade la trecerea prin diferite medii fizice.

o                    Omul poate să perceapă şi să transforme câmpurile de torsiune. Gândul este de natură torsionară.

o                    Câmpurile de torsiune nu sunt limitate în timp. Semnalele torsionare de la un obiect pot fi recepţionate în trecutul, prezentul şi viitorul obiectului.

o                    Câmpurile de torsiune se află la bază creării lumii.

Câmpurile de torsiune prin prisma biofizicii.

Când H. Herz cu o sută de ani în urmă a obţinut experimental unde electromagnetice artificiale, aceasta a constituit o revelaţie nu numai pentru ştiinţă şi tehnică, ci a dat naştere unei situaţii principial noi în mediul înconjurător al Pământului.

Drept mărturie stau descoperirile contemporane şi tehnologiile din domeniul câmpurilor fizice fine, care ne permit să privim cu alţi ochi lucrurile care sunt foarte obişnuite şi comune pentru noi, s-ar părea.

Astfel, cercetările efectuate în SUA şi Suedia au scos la iveală faptul că câmpurile electromagnetice create de sistemele electronice, care sunt de sute de ori mai slabe decât câmpul natural al Pământului, prezintă pericol pentru sănătate. (Intensitatea câmpului electrostatic în zona monitorului constituie 1-10 W/m, (waţi pe metru) inducţia magnetică este de 0,1-10 mGs, (se citeşte microgauşi) ceea ce e cu mult mai puţin decât fonul natural al Pământului (care e de 140 W/m şi respectiv de circa 400 mGs).

Printre altele, radiaţiile electromagnetice din zonele din apropierea televizoarelor, a radiotelefoanelor şi a altor aparate electrocasnice au aceleaşi valori).

Aceste descoperiri ne permit să înţelegem mai bine natura lumii înconjurătoare şi în particular vom discuta despre interacţiunea dintre fluctuaţiile electromagnetice ale diferitelor aparate şi structura omului.

Structura omului, din punct de vedere biologic, reprezintă totalitatea nenumăratelor contururi de fluctuaţie. Inima, plămânii, stomacul etc. Şi toate organele interne funcţionează pe propriile lor frecvenţe. (În total au fost descoperite în organismul uman circa 300 de ritmuri zilnice. A se corela cu cele 300 de suflete de care vorbeam cu altă ocazie ).

Pornind de la această premiză putem spune că procesele de fluctuaţie, din care fac parte şi radiaţiile magnetice şi electromagnetice, constituie şi stau la baza lumii noastre.

Ce spun însă fizicienii despre acest lucru? În prezent în prim-planul ştiinţei actuale stau teoriile particulelor elementare: („Teoria vacuumului fizic”, „Teoria câmpurilor de torsiune”, „Teoria microleptonică a câmpului", etc). Aceasta este teoria prin care savanţii încearcă să explice geneza tuturor lucrurilor din lume.

Ultima şi cea mai avansata realizare reprezinta formula „vidului fizic” care caracterizează şi descrie golul distorsionat şi spaţiul spiralat. Teoria examinată descrie naşterea din vacuum nu numai a particulelor elementare, ci şi a unor obiecte fizice mai complexe (teleportarea).

Ce explică teoria câmpurilor de torsiune?

Pornind de la ipotezele de bază ale acestei teorii putem spune că fiecărui parametru independent al particulelor elementare îi corespunde un câmp independent.

Analizând un parametru independent cum este spinul, echivalentul cuantic al momentului de rotaţie unghiular, „reiese” că spinul sau rotirea pe nivel macroscopic dă naştere unui câmp material propriu, care asigură interacţiunea dintre obiectele care au spin sau rotaţie.

Aceste cercetări ale câmpurilor de torsiune au fost motivate de nenumăratele fenomene observate de diverşi savanţi în urma unor experimente fizice, pe parcursul unui interval îndelungat de timp şi care nu se încadrau în legităţile cunoscute ale fizicii clasice, precum şi capacităţile fizice ale oamenilor care pot reproduce constant, după propria voinţă, abilităţi neobişnuite.

Câmpurile de torsiune nefiind nicidecum o abstracţie teoretică care explică aceste fenomene, existenţa lor a fost demonstrată experimental.

Există generatoare de câmpuri de torsiune, instalaţii electrice, folosirea cărora ne permite să modificăm proprietăţile obiectelor materiale, de exemplu ale lichidelor, metalelor şi aliajelor.

O direcţie de mare perspectivă a acestor tehnologii reprezintă căutarea minereurilor utile, etc. În afară de aceasta sunt elaborate mijloace de protecţie împotriva diverselor tipuri de radiaţii, dar si posibilitatea de a le folosi in diverse forme de atac..

Explicând natura câmpurilor de torsiune, savanţii au ajuns la concluzia că în funcţie de direcţia de rotaţie există câmpuri de torsiune de dreapta şi de stânga.

Ei au mai demonstrat că câmpurile de dreapta sunt benefice pentru om, îmbunătăţesc fluiditatea tuturor mediilor, cresc conductibilitatea membranelor celulare, iar prin creşterea fluidităţii se reduce posibilitatea apariţiei cheagurilor de sânge, are loc o îmbunătăţire a proceselor metabolice, se ameliorează homeostaza generală a omului etc. In schimb, campurile cu rotatie levogira (de stanga), actioneaza exact invers.

Mai mult decât atât, frecvenţele pot fi selectate astfel încât acestea să nu acţioneze asupra întregului organism, ci numai asupra unor organe separate, cu efecte beneficie (terapeutice) sau malefice (distructive)..

La rândul lor, câmpurile de stânga au o influenţă nocivă asupra omului. Ceea ce este interesant de fapt este că tocmai câmpurile de torsiune de stânga predomină dacă nu în toate, atunci în majoritatea aparatelor electronice, dar si printr-o polaritate specifica prin mijloace radionice.

Ultimele cercetări din domeniul vacuumului fizic şi al câmpurilor de torsiune au arătat că şi componenta de torsiune a câmpului electromagnetic are un efect negativ asupra organismului uman, ea reprezentând o superpoziţie foarte complexă a câmpurilor de torsiune de dreapta şi de stânga, care apar impulsiv atunci când funcţionează echipamentele electromagnetice.

Mai mult decât atât ea nu poate fi ecranată prin metode tradiţionale, întrucât această superpoziţie are o radiaţie mai complexă decât cea electromagnetică. Aceste componente au un efect extrem de negativ asupra structurii energetico-informaţionale a fiinţei umane.

În prezent a fost elaborată o întreagă direcţie in domeniul protecţiei şi neutralizarii a radiaţiilor electromagnetice.

Plansa NADIS-urilor

prin care circula energiile de tip FOHAT si PRANA

Cum funcţionează protecţie torsionica tip Torser?

Echipamentul electronic, în momentul funcţionării, creează o superpoziţie foarte complexă de radiaţii electromagnetice care are o formă de răspândire spaţialo-dimensională. Pentru localizarea unei asemenea surse este necesară crearea unui contur de volum sau a unei reţele în jurul sursei.

Acest lucru se realizează prin amplasarea pe corpul sau în apropiere sursei a unor echipamente locale. Când acest echipament începe să interacţioneze, se formează o reţea de forma unei spirale care acoperă, ca un scut de forţă, sursa de iradiere negativă.

Complexul componentelor de iradiere negativă, nimerind în această reţea, îşi schimbă orientarea, supunându-se legilor sistemei de forţă de forma unei spirale tridimensionale sau reţelei.

Sistemul emiţătorului capătă o formă sferică care reorientează în cele din urmă totalitatea formelor de radiaţie (electromagnetice, de torsiune, microleptonice, etc.) care provin dintr-o sursă concretă de iradiere (a monitorului şi a microprocesorului, a televizorului, a radiotelefonului, etc.)

Mai mult de atât, la anumiţi parametri de setare a acestei reţele de protecţie este posibilă transformarea câmpului de torsiune de stânga în câmp de torsiune de dreapta. În acest fel are loc localizarea şi neutralizarea radiaţiei negative. După acest principiu funcţionează sisteme de protecţie energo-informaţională.

În afară de aceasta mai există o influenţă negativă care are un impact asupra structurii energo-informaţionale a omului, aşa-zisa psi-acţiune, mai exact câmpurile de psi-acţiune (deşi şi acelea sunt holograme a căror reţea poate fi calculatorul).

Aceasta este legată de supraexcitarea cu informaţie-energie negativă primită de la ecranele monitoarelor, televizoarelor într-un contur închis nemanifestat. Drept exemplu pot servi jocurile de calculator agresive sau inductii subliminale prin mijloace audio-video aparent banale.

La ora actuală, aceasta este practic singura protecţie bazată pe principiul funcţiei de reflexie dimensionale a numeroase câmpuri de forţă geometrice exploataţionale care creează un complex rezistent de eliberare a câmpului de efectele negative.

Obiectul cercetării - cooperarea dintre un grup de fizicieni şi Ministerul Apărării.

Era vorba despre crearea unei arme pe baza câmpurilor de torsiune. Au fost alocaţi bani din buget pentru acest program de cercetare:

o                    Acţiunea medico-biologică de la distanţă asupra trupelor şi a populaţiei prin intermediul iradiaţiilor torsionare.

o                    Acţiunea psiho-fizică de la distanţă asupra trupelor şi a populaţiei prin intermediul iradiaţiilor torsionare.

o                    Protecţia medico-biologică a armatei şi a populaţiei de efectele de torsiune.

Aceste radiaţii nu se diminuează la distanţă, cu ajutorul lor se poate transmite selectiv informaţia oricărei persoane sau acea persoană poate fi ucisă.

După părerea directorului Centrului Ştiinţific al Vidului Fizic din Rusia, academicianul RAEN G.Şipov, materia se naşte într-adevăr din nimic şi într-adevăr cu ajutorul informaţiei.

Numai informaţia există în câmpul de torsiune. Câmpul de torsiune al Universului trebuie să aibă neapărat o înrâurire şi asupra subconştientului colectiv, care determină în final procesele sociale şi transformările care au loc pe planeta noastră.

Istoria ştiinţei ne arată convingător că abordările vechi opun întotdeauna o rezistenţă disperată noilor teorii şi descoperiri. De exemplu H. Herz, creatorul generatorului fluctuaţiilor electromagnetice nega posibilitatea folosirii undelor electromagnetice pentru transmiterea informaţiei. N.Borr, propunând modelul cuantic al atomului se îndoia de posibilitatea dezagregării acestuia.

Din această cauză noi înţelegeam că rezistenţa din partea mediului academic vechi nu ne-ar fi permis să ne desfăşurăm activitatea, dacă am fi încercat să lucrăm în cadrul acestor instituţii şi, de aceea, am găsit căi ocolitoare.

În 1987 am reuşit, primind rezoluţia lui N. Rîjkov, să trecem la organizarea unei direcţii de cercetări speciale. Am început să experimentăm cu câmpul de torsiune generat de corpurile în rotaţie. Unitatea câmpului de torsiune – spinul, reprezintă moment de rotaţie. Am remarcat următoarele proprietăţi ale câmpului de torsiune:

o                    nu este diminuat de distanţă şi mediu; se răspândeşte instantaneu în spaţiu;

o                    elementele omonime din câmpul de torsiune se atrag, cele opuse se resping;

o                    spinul influenţează alt spin;

o                    câmpul are efectul de memorie spinală, putand actiona in timpul trecut, prezent si viitor. Dar cel mai important este faptul că câmpul de torsiune poate să acţioneze asupra obiectelor materiale fără schimb de energie!

Câmpurile de torsiune - sateliţii nemijlociţi ai radiaţiilor electromagnetice.

Câmpurile de torsiune (spinale, axiale, formale) reprezintă perturbări de vacuum. Toate corpurile materiale ale lumii vii cât şi a celei neînsufleţite pot genera aceste câmpuri. Însă în condiţii obişnuite aceste câmpuri sunt foarte slabe şi de aceea aproape că nu se manifestă.

Totuşi, cu ajutorul anumitor corpuri sau echipamente de o anumită formă geometrică, capabile să deformeze geometria plată a vacuumului fizic, pot fi generate câmpuri de torsiune de mare intensitate, care pot fi înregistrate cu ajutorul unor echipamente de laborator sau indicatori.

Lucrările savanţilor ruşi referitoare la utilizarea unor noi tipuri de energie sunt cele mai promiţătoare. Energia poate fi extrasă direct din spaţiu, iar rezervele acesteia sunt nelimitate. Nu mai e nevoie de staţii atomice, linii de transmisie electrică, petrol, gaz. Deja există echipamente termice a căror randament este de 150%.

Cum rămâne cu legea păstrării energiei?

Această lege este adevărată doar în anumite privinţe, de exemplu în cazul interacţiunii corpurilor materiale. Câmpurile de torsiune însă acţionează asupra obiectelor materiale fără transmitere de energie. Şi aceasta nu e ficţiune, este realitate.

Lumea energiei psihice a omenirii este bazată pe câmpurile de timp-spaţiu, pe care omul de ştiinţă le numeşte de torsiune. Aceste câmpuri păstrează informaţia despre lume, în ele se fixează gândurile fiecărui om.

Baza substanţei, pe care o numim de obicei sufletul omului, reprezintă tocmai aceste câmpuri de torsiune, care sunt unite după modelul reţelelor de calculatoare şi formează un Spaţiu Informaţional Comun (SIC), ceva de genul unei bănci cosmice de date. Centrul de conducere al SIC este Raţiunea Supremă, sau Dumnezeul Total, Fundamenta si Absolut, asa cum il defineste Hermes Trismegistus in Kibalion.

Conform surselor spirito-stiintifice antice, civilizaţiile anterioare (atlanţii) erau conectaţi la această reţea. Copiii atlanţilor nu trebuiau, ca cei ai oamenilor, să înveţe să vorbească, să scrie, să citească. Odată apăruţi pe lume ei deţineau deja un set de cunoştinţe şi erau conectaţi la raţiunea Universului.

Cum susţinea filosoful Spinoza: „este posibil doar ceea ce se realizează şi se realizează doar ceea ce e posibil”, iar în Sfânta Scriptură scrie: „Nu există nimic tainic, ce nu ar putea fi aflat”.

Aceasta a făcut omul de ştiinţă rus G.Şipov. Teoria lui despre vacuumul fizic a condus la cea mai mare descoperire a secolului XX, câmpurile de torsiune - una din proprietăţile cărora reprezintă posibilitatea transmiterii instantanee a informaţiei fără pierderi de energie, indiferent de distanţă.

De asemenea, pe baza câmpurilor de torsiune au fost elaborate generatoarele de torsiune - cele mai eficiente sisteme de protecţie bioinformationala împotriva diferitelor tipuri de radiaţii dar si sisteme de atac inespungnabile.

Aprecierile analitice referitor la criza globala

Majoritatea aprecierilor analitice, fără îndoială, juste privind stadiul dezvoltării civilizaţiei de la sfârşitul secolului al XX-lea si inceputul celui de al XXI-lea, se rezumau la constatarea crizei globale tot mai accentuate a civilizaţiei. Dacă o astfel de criză globală ar fi apărut în istorie pentru prima dată, atunci, probabil, pentru omenire ar mai fi rămas o speranţă foarte slabă, sau speranţa că se va întâmpla o minune, sau că ne mai rămânea posibilitatea de a trăi doar pentru două generaţii şi nu pentru trei. Însă crizele au apărut de nenumărate ori în istoria omenirii pe parcursul ultimelor 12 000 - 15 000 de ani.

Prima criză globală a civilizaţiei a apărut în perioada neoliticului. Caracterul colectiv, ca bază de existenţă a omenirii, şi-a epuizat resursele şi numărul populaţiei de pe pământ, care, potrivit ultimelor aprecieri ale arheologilor, era de aproximativ 3 milioane de oameni, s-a redus de aproape 2 ori. Iată când ameninţarea dispariţiei omului, ca specie de pe Pământ, a fost cu totul reală. Însă acest lucru nu s-a produs.

A fost inventată roata, uneltele de prelucrare a pământului, omenirea a trecut la un mod de viaţă sedentar şi, într-un interval scurt de timp, şi-a sporit numărul de câteva ori şi, deci, criza a fost depăşită. Descoperirile din domeniul noilor tehnologii au reprezentat în istoria omenirii întotdeauna un factor principal în depăşirea crizelor civilizaţiei. Dar în ultimele secole, spre deosebire de epoca neoliticului, tehnologiile de vârf au luat fiinţă din paradigme ştiinţifice noi, din noi cunoştinţe.

Din cele relatate mai sus se pot trage concluzii foarte importante. Dacă o să credem în legile privind istoria dezvoltării civilizaţiei, atunci, nimerind într-o stare de criză globală, omenirea în mod obligatoriu va acumula noi cunoştinţe. Problema constă în aceea, cât timp îi va trebui omenirii pentru a putea fi elaborate unele tehnologii de vârf, bazate pe principii fizice noi.

Noua paradigma fizica

Putem constata cu satisfacţie că noua paradigmă fizică a fost deja creată şi, la ora actuală, este în desfăşurare procesul de creare a unei sume de tehnologii de vârf. Pe parcursul ultimelor trei sute de ani, ştiinţa a cunoscut două câmpuri universale cu acţiune pe distanţă mare. Acestea sunt: câmpul gravitaţional şi câmpul electromagnetic.

Însemnătatea câmpurilor universale cu acţiune pe mare distanţă este bine observată pe exemplul câmpurilor electromagnetice. A devenit evident faptul că în secolul al XX-lea este greu să numim o problemă tehnică, ştiinţifică sau orice altă problemă, legată de viaţa de toate zilele, care să nu poată fi rezolvată cu ajutorul electromagnetismului.

Aici intră electroenergetica, transportul electric, comunicaţiile radio, tehnica de calcul, navigaţia şi multe altele. În apartamentele noastre, oriunde ne-am îndrepta privirea, vom vedea tot felul de aparate electromagnetice - frigider, televizor, aspirator de praf, cuptor cu microunde şi altele.

Când un om bolnav vine la cabinetul unui fizioterapeut, el observă acolo multe echipamente diferite, iar majoritatea dintre acestea este reprezentată de aparate electromagnetice. Rarele excepţii printre aceste echipamente, care nu sunt electromagnetice, sunt reprezentate, de exemplu, de tărgi, duşul Şarko, de aplicări cu muştar şi de lipitori.

În ultimii trei sute de ani nu s-a reuşit descoperirea nici unui câmp universal cu acţiune la mare distanţă, care ar putea să ofere o sferă atât de impresionantă în privinţa diversităţii utilizărilor sale practice cum este cazul electromagnetismului.

                                                      Atacul biopsihotronic

tehnici si metode

- dupa studiile lui Ernst Meckelburg -

"In urma cu vreo cincizeci de ani, astronomul dr. Felix Zigel, care lucra, pe atunci, la Institutul pentru Cercetari Spatiale din Moscova, numea telepatia o "stiinta a viitorului". Avertismentele lui insistente si apelurile altor savanti de nestirbita reputatie nu au ramas fara ecou, deoarece, inca din anul 1965, existau in Uniunea Sovietica urmatoarele:

• mai multe centre care desfasurau cercetari si ecperiente de telepatie la nivel stiintific;
• echipe speciale alcatuite din oameni de stiinta - fiziologi, psihologi, neurologi, fizicieni, matematicieni, ciberneticieni, electronisti - care se ocupau cu mecanismul de functionare a telepatiei, precum si cu punerea la punct de tehnici pentru utilizarea practica a acesteia;

cateva succese notabile in incercarile de comunicare telepatica pe distante lungi - intre Moscova si orasele Leningrad, Tomsk si Novosibirsk.

Zelul cu care s-a trecut, si in Este si in Vest, la perfectionarea unor tehnici sigure de comunicare telepatica (bioinformatica) - in Statele Unite, la Colegiul de Inginerie din Newark si in alte parti se desfasura, inca din 1962, o activitate intensa in domeniul elaborarii de tehnici stabile de transmitere - impune concluzia ca "lumea" s-a lamurit si in ceea ce priveste aspectele militare si de spionaj ale acestei probleme. Pentru a trece in revista numai cateva, iata domeniile de utilizare, altele decat cele civile, in care se poate demnostra ca s-a lucrat:

• mentinerea unei comunicari fara paraziti si independent de energie intre propriile mari unitati militare, precum intre acestea si marile unitati ale tarilor prietene, mai ales intre sistemele mobile de arme (tancuri, vapoare, submarine, avioane si nave spatiale), in special in perioade de criza;
• supravegherea unilaterala a activitatilor inamicului ("interceptare" telepatica, in cadrul proiectului SADDOR prin sateliti);
• supravegherea telepatica a comunicarii analoage a inamicului (interceptarea mentala a intentiilor unui adversar potential); cu alte cuvinte: telepatul A intercepteaza comunicarea telepatica dintre emitatorul telepatic B si recepturel telepatic C, inamici;
• bruiajul comunicarii telepatice a inamicului tot pe cale telepatica sau prin mecanisme psihotronice care intaresc propriile semnale mentale de bruiaj;
• influentarea telepatica de la distanta (telehipnoza) a unor persoane de prim-plan luate individual, de exemplu influentarea in sensul dorit a unor inalti politicieni, militari, economisti (pentru a lua decizii gresite, a le submina increderea, a-i determina sa incline catre acte de sabotaj, a-i compromite total si definitiv etc.) - toate acestea pentru a crea posibilitatea cuceririi fara lupta a unui potential inamic sau tara care starneste interes;
• influentarea telepatica de la distanta a unor intregi formatiuni militare sau grupuri de populatie din centrele aglomerate, pentru a abate atentia, a induce in eroare, a face sa se instaleze indiferenta in sufletele oamenilor, a inspira frica si groaza, a incita la rascoala sau sabotaj, a provoca dezbinare intre oameni etc., acest proces de influentare putandu-se intinde pe perioade lungi si foarte lungi, asociindu-se cu masuri negative (propaganda, demoralizare, incurajarea consumului de droguri in randul tinerilor, cresterea criminalitatii etc.) in tari pentru care se manifesta interes. La ora actuala, in Romania se lucreaza intens pe aceste domenii si cu un evident succes!
• Inducerea telepatica de deranjamente psihice la persoane luate individual sau la grupuri de populatie (inductie sprijinita - cand este nevoie - si de campuri electromagnetice prin tehnologii specifice, pentru a le conditiona (a le "inmuia") in vederea unei preluari ulterioare blande; acest fapt putandu-se realiza de catre echipe de "neconventionali" bine antrenati, prin telehipnoza, inculcandu-se spaima de a trai, depresie, groaza, ganduri de sinucidere, ipohondrii, acte de violenta fara nici o justificare aparenta etc.;
• "dirijarea" telehipnotica, in spatele inamicului, a propriilor agenti insarcinati sa faca interceptari, spionaj, sabotaje, sau sa comita asasinate, adica declansarea de actiuni de acest gen, sugerate anticipat in propria tara, in timpul antrenamentelor speciale.
• "calirea" telehipnotica a agentilor sau soladtilor proprii care opereaza in tabara inamica; acestia fiind supusi unei ifluente telehipnotice permanente, pentru a nu trada nici un secret. Sarcina unor hipnotizatori capabili ar consta in spargerea hipnoblocadei induse de inamic, pentru a lasa cale libera fluxului de informatii la prizonieri (eventual, un asemenea zid mental poate fi "ciuruit" pe cale hipnotica, prin utilizarea simultana a anumitor droguri);

"convertirea" telehipnotica a agentilor inamici - un fel de "hipno-spalare a creierelor" executata de la distanta - pentru a-i face utili scopurilor adverse.

Criminalul in serie Charles Manson     

  

La o analiza a tuturor incercarilor efectuate de savantii sovietici si cei americani, s-a scos in evidenta numeroase concordante remarcabile astfel:

• La informatiile emise telepatic, viteza de transmitere se situeaza intre 0,005 si 0,1 biti/secunda (bit - unitatea de masura pentru continutul de informatie al unui semn luat individual).
• Viteza de transmitere a informatiei nu depinde de nimic, deoarece semnalele PSI se "propaga" neutru din punct de vedere al timpului, adica fara consum de timp (instantaneu), deoarece "circulatia" campurilor PSI se petrece prin hiperspatiu;
• La biocomunicare, receptorul nu are nici o idee logica despre natura exacta a a imaginii-obiect "trimise"; in mod obisnuit, se recepteaza numai impresii calitative, care provoaca persoanei testate o anumita senzatie (forma, culoare, duritate);
• Cele mai bune rezultate se obtin in cazul mesajelor telepatice scurte (durata pana la un minut). 

Nu este deloc necesar sa mergem foarte departe cu speculatiile, pentru a intrevedea importanta tehnicilor telehipnotice in influentarea directa a constiintei umane. Sahistul rus Viktor Korcinoi, stabilit in Elvetia, rivalul sovieticului Anatoli Karpov care la data respectiva era campion mondial la sah, sustine ca a avut el insusi experiente amare cu telehipnoza. In timpul meciurilor de la Baguio (Filipine, octombrie 1978) si Merano (octombrie 1981), fusese influentat hipnotic de la distanta de catre insotitorul lui Karpov, parapsihologul rus prof. dr. Vladimir Suhar. La Baguio, in timpul primei partide dintre Korcinoi si Karpov, Suhar a stat ore in sir in randul dintai din sectorul rezervat spectatorilor, unde Korcinoi a pierdut cu 2-6, iar la Merano, in prezenta aceluiasi Suhar, Korcinoi a pierdut cu un zdrobitor 2-6. Cehul Ludek Pachman mare maestru de sah, a fost neutralizat psihic prin telehipnoza in jocul cu marele maestru Igor Bondarevski. In sala, imediat dupa inceperea partidei, s-a instalat insusi celebrul Wolf Messing. In scurt timp, Pachman care avea un avantaj clar, a cedat partida din cauza unor scapari de neinteles si a unui sentiment de inutilitate, combinat cu un puseu de atac de panica.

S. Serov si A. Troskin, ambii din Sverdlocsk, regiunea Ural, care se ocupa in principal de efectele impulsurilor telepatice asupra functiilor corpului, a reusit in cateva experimente sa damonstreze ca numarul globulelor albe (leucocite) a crescut cu aproximati cu 1500 atunci cand unui pacient i s-au indus telepatic emotii pozitive (bucurie, pofta de viata) si au scazut cu 1600 atunci cand, tot acestuia, i s-au indus emotii negative (spaima, anxietate, chiar frica de moarte).

Inca de la inceputul anilor saizeci, oamenii de stiinta americani dr. John Mihalaski, Douglas Dean si Robert Taezsch de la Colegiul de Inginerie din Newark, au pus la punct o metoda interesanta de inregistrare si masurare a impulsurilor repetate. Acest lucru le-a reusit cu ajutorul unor aparate numite "pletismografe"utilizate la stabilirea cantitatii de sange din membre, in principal din degete. Pletismograful inregisteaza, de fapt, inrosirea sau ingalbenirea extremitatilor corpului - modificari declansate, evident, prin sistemul nervos simpatic, in timp ce acesta elibereaza adrenalina. Mai intai, experimentatorii au stabilit influenta unor precese mentale asupra cantitatii de sange din degete.Acestea se modifica, de pilda, atunci cand ne incordam mintea asupra unui lucru, cand suna telefonul, dar si daca o alta persoan din preajma calculeaza mental sau se concentreaza intelectual asupra cuiva - si aici se vede importanta pletismografului pentru reperarea impulsurilor telepatice. Semnalele PSI (impulsuri telepatice) receptate, determina o reducere a cantitatii de sange, intr-un interval de zece secunde; totusi, reactiile vaselor de sange se normalizeaza dupa circa o jumatate de minut. Dean si colaboratorii sai au utilizat cei dintai pletismograful pentru masurarea modificarilor fiziologice din corpul uman. Este vorba despre modificari care isi au originea in impulsuri telepatice inconstiente. Experientele cu doamna Garret au condus la reactii pletismografice iesite din comun. Doamna Garret se afla in Florida. Degetele ei au fost conectate la un pletismograf, in timp ce un emitator aflat in biroul ei din New York, examina fisele cu nume. Indata ce venea la rand numele unui prieten sau al unei prietene a doamnei Garret, scadea cantitatea de sange din degetul ei - desi emitatorul se afla la o distanta de aproape 2.000 de kilometri, ei ne spunandu-i-se nimic despre ce fisa era vorba.

Interesant este faptul ca au fost testate cu pletismograful si persoane care nici macar nu au stiut ca participa la o experienta de receptare telepatica, avand impresia ca nu era vorba de cat sa li se determine cantitatea de snge. Rezultatele au fost remarcabile, ceea ce permite concluzia ca "traficul" telepatic se desfasoara prin inconstient, adica in emisfera dreapta, sediul emotiilor, al amintirilor, coordonat de energia Yn, dar lipsit de logica erotetica (logica intrebarilor) si de rationamentele logice. Impulsurile telepatice se intind pana dincolo de lumea noastra spatio-temporala, ele fiind infinit de rapide pentru puterea noastra de intelegere; cu alte cuvinte, semnalele PSI il ating pe receptor chiar in clipa in care sunt generate, adica emitatorul si receptorul se "contopesc" unul in celalalt. Semnalele telepatice mai pot fi masurate si cu ajutorul unui alt aparat, numit "tobiscop", respectiv a unei variante a acestui aparat - biometrul, pus la punct de catre dr. Viktor Adamenko din Moscova. Aparatul este capabil sa "adulmece" acele suprafete unde fluxul de energie este blocat. Examinarile facute de rusii Viktor Adamenko si Vladimir Raikov asupra unor persoane aflate in diferite stari ale constiintei, au constatat ca toate campurile bioplasmatice ale persoanelor "vizate" prin telepatie, reactioneaza puternic.

Parapsihologii din Moscova si Leningrad au facut, in repetate randuri, demonstratii cu privire la influenta telepatica (stimularea) exercitata de la distanta asupra constiintei. Pe baza unor masuratori electroencefalografice efectuate sistematic, s-au putut constata interconditionari corespunzatoare. Echipa de specialisti din Leningrad E. Naumov, G. Sergheiev si L. pavlova au observat inca din anii saptezeci, ca, atunci cand impulsurile telepatice contin mesaje cu incarcatura emotionala, valorile electroencefalogramei (EEG) se modifica spectaculos. Transmiterea unul dupa altul a mai multor impulsuri emotionale cu caracter negativ a produs o iritare "in forma de cruce" in creierul persoanei testate. In aceste conditii, EEG a indicat o oboseala a creierului, oboseala caracterizata de unde theta lente, suprasincronizate (6-7 Hz), si de unde delta (1,5 Hz).La scurt timp dupa ce persoanele tratate telepatic-negativ au fost influentate de impulsurui emotionale pozitive (senzatie de liniste si bucurie), activitatea electrica a creierului s-a linistit - cu alte cuvinte, EEG s-a normalizat intr-un interval de unu pana la trei minute. Nu au lipsit nici incercarile de a le induce receptorilor pe cale telepatica stari de teama, insotite de senzatii de sufocare si vertij.

Pentagonul este preocupat, de multi ani, de masurile adecvate menite sa protejeze presedintele american si suita sa, impotriva unor manipulari telepatice. Este vorba despre un fel de garzi de corp telepati care sa-i pazeasca zi si noapte pe membrii guvernului american, amenajand in jurul lor un scut de protectie sau zona de protectie psihica, complementara cu aparatura speciala - "contraemitatoare", care reactioneaza automat, facand inofensive emisiunile telepatice distructive, cu ajutorul unor campuri electromagnetice-biologice combinate, instituind o zona protectoare care se desface ca un eventai larg in jurul domeniului de activitate al persoanelor expuse riscului.    

Pana acum am facut scurte referiri la importanta, din punct de vedere militar si al contrainformatiilor, a hipnozei indusa telepatic (telehipnoza), o specie de atac deosebit de perfida, care se poate solda cu subminarea insidioasa a unui potential inamic, cu erodarea permanenta a capacitatilor sale economice si defensive. 

Prin anumite procedee de selectie, pot fi "recrutati" mediumi capabili sa-si exercite de la distante mari influenta mentala. Desprepericolele legate de telehipnoza avertiza si colonelul John B. Alezander, astfel: "Hipnoiza telepatica reprezinta si ea un important potential militar. In plus, sunt avute in vedere si alte metode de comunicare mentala. Esential in acest cadru este ca receptorul informatiei sa nu observe ca i se insufla ganduri ce provin dintr-o sursa straina, ci sa creada ca este vorba de propriul sau bagaj intelectual". In laboratorul doctorului Pavel Guliaev de la Institutul "Behterev" din Leningrad privind Cercetarea Creierului, au fost induse calitati telehipnotice chiar si unor persoane neexperimentate din punct de vedere mediumnic, calitati cu care acestea si-au putut adormi prietenii de la distanta.

O metoda simpla de stimulare si cultivare a aptitudinilor telepatice utiliza inginerul sovietic Vladimir Fidelman in cadrul Sectiei de Bioinformatie a Institutului "Popov" din Moscova. In cartea lor Psi-Training (Pregatirea in domeniul PSI), ostrander si Schroederdescriu metoda teleblinker a lui Fidelman, care a pus un numar, de exemplu 8, deasupra unei surse de lumina si, cu ajutorul numarului 8, a facut-o sa clipeasca ritmic in directia emitatorului telepatic. "Cantati" la invitat el, "cantati 8, 8, 8, in ritmul luminii". L-a pus pe emitator sa se cufunde in 8, pana cand acesta nu a mai vazut nimic altceva decat un 8 de mare claritate pe un ecran imaginar din mintea sa. Fidelman relata ca, dupa ce s-a antrenat in aceasta tehnica, emitatorul sau a reusit sa transmita unui receptor, la o distanta nu mai mare de 1,5 kilometri, 100 din 134 de numere. Luminile clipitoare ale lui Fidelman l-au ajutat, fara indoiala, pe emitator sa se concentreze mai bine si, in felul acesta, sa gandeasca mai precis, mai stabil si mai convins ca poate face ce i se cere.

24 decembrie 2013

Am intrerup cursivitatea discursului privind Campurile de torsiune, inclusiv pe cea referitoare la frmele teoretice de atac biopsihotronic si in continuare voi introduce o succinta prezentare a unei actiuni de atac biopsihotronic prin mijlocirea unui emitator radionic. Pentru necunoscatori, Radionica este sora geamana cu Radiestezia numai ca, spre deosebire de radiestezie care este receptiva, radionica este emisiva si functioneaza prin mijlocirea campurilor de torsiune emise morfogenetic. Spre intelegere, sa se consulte "Campurile morfogenetice", lucrarea de mare amploare a lui Rupert Seldracke. O emisie morfogenetica a mentalului, transportata de purtatoarea torsionica, nu "oboseste" in calatoria sa deoarece actioneaza in hiperspatiu si, deci, se afla in afara timpului si spatiului din Universul tri-qvadri dimenional. Directionata asupra unei tinte cu precizarea pe emitatorul radionic desfasurat, care sunt locurile (organele) care trebuiesc atacate si distruse, in raport de frecventa cronala stabilita de actant, aceasta va lovi direct structura ADN-ului prin "proiectilele" biofotonice pe frecvente U.V. In acest mod, in matricea (tiparul) energetica a tintei se inscrie o alta paradigma compozitionala care va genera ceea ce s-a stabilit morfogenetic. De mare succes, sunt patologiile canceroase care se structureaza insidios si izbucnesc violent, fara putinta de contracarare. Tot in acest construct pot fi induse paraplegii, paralizii, atacuri cerebrale, stop cardiac, si orice alt fel de patologie mai usoara, care poate constitui un semnal de atentionare catre tinta umana si nu numai. In continuare voi posta cateva imgini exemplificatoare, privind modul cum s-a actionat radionic asupra unei tinte.  

Nasterea teoriei fenomenologice

La începutul secolului al XX-lea savantul francez E.Cartan a postulat existenţa în natură a câmpurilor de torsiune, care reprezintă nişte câmpuri generate de momentul unghiular al rotaţiei. Până la descoperirea spinului, natura câmpurilor de torsiune era legată de rotaţia obiectelor masive. În cadrul unei astfel de abordări, câmpurile de torsiune sunt văzute ca o manifestare a câmpului gravitaţional pentru obiectele masive cu rotaţie.

Mai târziu, o dată cu descoperirea spinului - analogul cuantic al momentului unghiular de rotaţie, s-a înţeles că aceste câmpuri de torsiune la nivel cuantic sunt generate de către spin, spre deosebire de câmpul electromagnetic care este generat de sarcină şi câmpul gravitaţional care este generat de masă. De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune reprezintă nişte obiecte fizice independente, ca şi câmpurile electromagnetic şi gravitaţional.

La mijlocul anilor '70, cercetările teoretice privind câmpurile de torsiune au condus la formarea unui capitol special al fizicii teoretice care a fost denumit prin Teoria lui Einstein - Cartan (TEC). Practic, toţi specialiştii care lucrează în cadrul TEC pornesc de la un punct de vedere iniţial că aceste câmpuri de torsiune reprezintă doar o manifestare specifică a câmpurilor gravitaţionale.

Cei mai cunoscuţi specialişti în domeniul acestei teorii sunt: în Rusia - E.Fradkin, D.Ghitman, V.Ponomarev, I.Obuhov, în SUA - R.Hammond, în Germania - R.Hell, în Italia - V.Sabbota şi C.Sivaram, în Israel - M.Karmeli şi alţii.

 Astfel, în anii '80 şi '90, o dată cu crearea de către G.Şipov a teoriei vidului fizic (TVF), s-a demonstrat că TEC reprezintă o teorie fenomenologică, în primul rând, în legătură cu caracterul fenomenologic al geometriei E.Cartan. În TVF a fost construită o teorie fundamentală a teoriei câmpurilor de torsiune, bazată pe geometria Ricci.

Teoria vidului fizic a lui G.Şipov

E.Cartan, postulând câmpurile de torsiune ca un obiect generat de intensitatea momentului unghiular de rotaţie, pentru introducerea acestora a folosit geometria în care nu au existat unghiuri, adică aceste câmpuri de torsiune, în imaginaţia lui E.Cartan, în realitate nu sunt generate de rotaţie.

De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune ale lui E.Cartan reprezintă o anumită abstracţie matematică care nu are sens fizic. În teoria vidului fizic a lui G.Şipov se aplică geometria Ricci, care conţine coordonate unghiulare, ceea ce indică rotaţia care determină natura câmpurilor de torsiune.

Ce înţelegem prin vid fizic, folosind una dintre cele mai simple interpretări? Să ne imaginăm un volum limitat de spaţiu din care este îndepărtat aerul. Într-o interpretare tradiţională, în acest volum nu mai există nimic, deci, este un vid. Însă, într-o tratare modernă, acesta reprezintă un vid tehnic, întrucât acest volum, într-un sens fizic strict, nu este gol.

Să presupunem că noi am reuşit să îndepărtăm din acest volum toate particulele elementare şi să îl ecranăm în aşa fel, încât în el să nu pătrundă particule din exterior.

Dar şi în acest caz, din punct de vedere al fizicii moderne, nu se poate afirma că volumul în discuţie este gol. În acest volum de spaţiu, în nişte puncte arbitrare, apar aşa numitele perechi virtuale de electroni-pozitroni. Ca obiecte din substanţă, aceste perechi electrono-pozitronice nu pot apărea din nimic.

Acestea pot fi generate numai de către materie şi, dacă noi nu reuşim să le fixăm nemijlocit în volumul indicat, din care se nasc acele perechi virtuale, prin urmare, acestea reprezintă o materie specifică ce nu se observă într-o stare obişnuită.

Această materie specifică a şi primit denumirea de vid fizic. În afară de apariţia perechilor de electroni-pozitroni, vidul fizic se manifestă încă într-o serie de fenomene observate în mod experimental. Se cunoaşte faptul că vidul fizic reprezintă cauza apariţiei aşa numitei deplasări Lembov într-o structură ultrasubţire a radiaţiei atomului de hidrogen şi determină aşa numitul efect Cazimir.

Într-o interpretare standard, vidul fizic reprezintă un obiect cuantic complex şi dinamic, care se manifestă prin fluctuaţii. La o asemenea abordare, descrierea ştiinţifică a vidului fizic se bazează pe teoria lui S.Veinberg, A.Salam şi Ş.Gleshou.

Teoria vidului fizic a lui G.Şipov este construită pe baze fundamentale riguroase. Această teorie oferă o descriere analitică a vidului fizic pe baza a trei ecuaţii de vid: ecuaţia lui A.Einstein, ecuaţia lui Heizenberg şi ecuaţia lui Yung-Millis, care reprezintă ecuaţii structurale ale geometriei lui R.Veitzenbok.

Ierarhia realitatii

Teoria vidului fizic a lui G.Şipov a permis înţelegerea, de pe poziţii noi, a structurii universului. Realitatea, a cărei parte suntem noi toţi, se compune din şapte niveluri ierarhice.

Cel mai înalt nivel al ierarhiei realităţii este "Nimicul" Absolut şi acesta reprezintă nivelul care, în cadrul teoriei vidului fizic, nu are o descriere analitică riguroasă.

Rezolvarea acestei probleme reprezintă o sarcină a teoriilor viitoare. Însă există temei de a considera că acest nivel al realităţii conţine informaţii care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, realitate ce determină procedeul (legile) în ce mod trebuie să aibă loc această generare, care, la rândul său, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii.

Acestui nivel următor al realităţii i-a fost dată denumirea, de către G.Şipov, de câmp de torsiune primar.

Câmpul de torsiune primar este o formă specială de existenţă a materiei şi reprezintă nişte turbioane cuantice care nu posedă energie dar transfera energie alata in potential si devine dinamica intr-o structura materiala. Aceste turbioane cuantice interacţionează informaţional. În absenţa energiei de interacţiune a turbioanelor cuantice în câmpul de torsiune primar, viteza de transmitere a perturbaţiei în mediul acestui nivel poate fi egală doar cu infinit.

În câmpul de torsiune primar trebuie să fie conţinută informaţia care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, care, de asemenea, determină procedeul (legile) privind modul în care trebuie să aibă loc această generare şi, în acelaşi timp, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acest nivel al realităţii este cunoscut în fizica modernă sub denumirea de vid fizic.

Vidul fizic este destul de bogat din punct de vedere al numărului de elemente care îl compun şi după structura sa. Vidul fizic, ca şi câmpul de torsiune primar, conţine nişte structuri circulare turbionare care, de asemenea, nu transferă energie ci doar informatie şi în care perturbaţia se propagă momentan, adică cu o viteză egală cu infinit. Printre proprietăţi ale vidului fizic trebuie să fie conţinută informaţia ce determină mecanismul de naştere din acesta a unor perechi virtuale de particule şi antiparticule concrete, nu la întâmplare.

Aceste particule, născute din vidul fizic, formează următorul nivel al ierarhiei realităţii, care este plasma. Proprietăţile unui ansamblu de particule, cum ar fi electronul, protonul şi neutronul, cât şi proprietăţile vidului fizic cu care acestea intră în interacţiune, determină apariţia unor atomi concreţi, şi nu la întâmplare, care sunt formaţi din particulele indicate mai sus. Aceşti atomi, cât şi moleculele formate din aceştia, în diferite stări de fază, compun următoarele trei niveluri ale realităţii - gaze, lichide şi corpuri solide.

În această structură pe şapte niveluri a realităţii, cele patru niveluri inferioare au fost denumite de către G.Şipov ca fizică obiectivă, care reprezintă obiectul de studiu în cadrul direcţiilor standard ale fizicii. Două niveluri superioare au fost denumite de către acesta drept fizică subiectiv-virtuala. O serie de rezultate teoretice şi experimentale arată că aceste două niveluri, împreună cu nivelul vidului fizic, răspund nu numai pentru multe procese şi fenomene fizice, dar, în acelaşi timp, joacă un rol primordial în conştiinţa omului.

Este probabil faptul că "Nimicul" Absolut reprezintă nivelul legat de manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. Nivelul Spiritului trebuie să aibă un început creator şi unul volitiv. Este iminentă existenţa esenţei creatoare a Spiritului şi aceasta se defineşte prin aceea că toată structura verticală şi proprietăţile tuturor nivelurilor orizontale trebuie să fie întâi "formulate" la nivelul "Nimicului" Absolut.

Inevitabilitatea esenţei volitive a spiritului nivelului "Nimicului" Absolut se defineşte prin aceea că trebuie să existe un impuls care ar declanşa mecanismul de creare a nivelurilor amintite ale realităţii. În concluzie, reiese faptul că teoria vidului fizic, ca şi modelele fizice construite, nu ne dau doar bazele de creare a unei fizici a conştiinţei, dar ne permit să ne apropiem de reprezentările fizice ale rolului Spiritului, ca factor fundamental in fiintarea Universului.

Formule teoretice se transforma in aplicatii practice

La începutul anilor '80, în Rusia, au fost construite modele fenomenologice ale vidului fizic, care au fost mai târziu adecvate pentru concluziile teoriei vidului fizic. Important a fost faptul că aceste modele nu sunt în contradicţie cu rezultatele experimentale deja cunoscute.

Crearea de către G.Şipov a teoriei fundamentale a câmpurilor de torsiune, teorie ce permite demonstrarea posibilităţii unei manifestări intensive a câmpurilor de torsiune şi, prin urmare, posibilitatea de observare a unor efecte puternice, iar de aici posibilitatea rezolvării unui spectru larg de probleme aplicative, a reprezentat una dintre laturile foarte importante ale noii revoluţii în domeniul fizicii.

O parte componentă importantă a noii revoluţii în fizică a fost crearea în anii '80, în Rusia, pentru prima dată în lume, a generatoarelor de torsiune, care sunt nişte dispozitive ce generează câmpuri de torsiune statice şi radiaţii ondulatorii de torsiune. În douăzeci de ani de elaborare şi perfecţionare a generatoarelor de torsiune câteva laboratoare, care în prezent sunt reunite în structura Institutului Internaţional de Fizică Teoretică şi Aplicată (Moscova), au creat peste douăzeci de generatoare de torsiune de diferite construcţii.

Generatoarele de torsiune elaborate formează două serii de dispozitive. În prima serie intră generatoarele de torsiune care creează câmpuri de torsiune statice cu grad diferit de intensitate, cu diferite configuraţii spaţiale, cu periodicitate spaţială diferită şi cu rază diferită de acţiune.

În a doua serie intră generatoarele care creează radiaţii de torsiune ondulatorii cu intensitate diferită, cu frecvenţe diferite, cu spectre de frecvenţă diferite, cu diferite tipuri de modulaţii, cu diferite moduri de adresare a informaţiilor către diferite obiecte.

Au fost elaborate generatoare de torsiune universale care, pe lângă radiaţii ondulatorii de torsiune, pot crea câmpuri de torsiune statice şi curent de torsiune scalar. Într-o serie de situaţii practice apare ca necesară folosirea concomitentă a generatoarelor de torsiune de tipuri diferite.

Pe parcursul a douăzeci de ani au fost efectuate, pe scară largă, lucrări privind utilizarea câmpurilor de torsiune şi a generatoarelor de torsiune pentru crearea unor surse de energie de torsiune, a transportului de torsiune, metalurgiei de torsiune, sistemelor de transmisie prin torsiune a informaţiilor şi celor de comunicaţii, a sistemelor de torsiune pentru diagnosticare medicală şi pentru alte multiple utilizări, cu precadere in domeniul militar.

Într-o serie de direcţii de utilizare a câmpurilor de torsiune a fost demonstrată în mod experimental posibilitatea de realizare a acestora şi eficienţa lor practică. În unele domenii, de exemplu, în utilizarea deşeurilor de la diferite capacităţi atomice prin folosirea tehnologiilor de torsiune, există deja fundamentarea ştiinţifică şi rezultate experimentale preliminare. Într-o serie de direcţii există şi tehnologii elaborate.

Eficienţa ridicată a tehnologiilor de torsiune, cât şi simplitatea mijloacelor fizice şi tehnice care conduc la realizarea acestor tehnologii, sunt determinate, într-o mare măsură, de caracterul neobişnuit al proprietăţilor câmpurilor de torsiune.

GANDURILE UMANE GENEREAZA CAMPURI DE TORSIUNE CE POT FI GESTIONATE  SI AMPLIFICATE PRIN EMITATOARELE RADIONICE !!!

- dintre armele zeilor -

In timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducatorul Deva-silor, zeul razboiului, zeul fulgerului si al furtunii, cel mai mare dintre razboinici si cel mai puternic dintre toate fiintele. Era aparatorul zeilor si al intregii omeniri impotriva fortelor raului. Indra era considerat un zeu solar, ce strabatea cerurile in caleasca sa aurita. Cel mai adesea era insa cunoscut ca zeu al fulgerului, manuind cu iscusinta si putere arma celesta, Vajra (fulgerul). Vajra folosita de Indra putea ucide distrugand totul, era sigura puternica ca si diamantul si nu lasa zgarieturi. Cu aceasta arma, zeul puteaschimba canalele in rauri, putea sa arunce pietrele in aer, putea comanda vremea…Este posibil ca acesti zei antici sa fi putut controla campurile de torsiune, atomii, gandurile, etc. Desi ne laudam cu tehnologii avansate, o astfel de arma ar fi de necontrolat in mainile unor oameni fara scrupule. Societatea de astazi nu este pregatita pentru o astfel de tehnologie.

Unele dintre dovezile arheologice sugereaza ca stramosii nostri nu s-au luptat doar cu sabii si sageti. In Mahabharta printul Arjuna ii cere zeului sa se arate. “Privindu-ti forma ta imensa, cu multe guri si ochi, o tu cel cu bratul mare, cu multe brate, coapse si picioare, cu multe pântece, cu multi colti îngrozitori, lumile sunt cutremurate; la fel si eu.” (11:23); „Cutremurat în adâncul fiintei mele nu-mi capat stapânirea si linistea.” (11:24); „Privind coltii tai îngrozitori si gurile tale ca focul Timpului de Apoi, nu mai stiu unde-s zarile, nu-mi gasesc loc de aparare; îndurare, Stapân al zeilor, adapost al lumii!” (11:25); „Si toti acesti fii ai lui Dhrtarastra împreuna cu multimea regilor pamânteni, Bhisma, Drona si fiul lui Suta cu capeteniile noastre de osti se îndreapta în graba spre gurile tale înfioratoare, cu dinti îngrozitori; unii, prinsi între dinti, se vad cu testele sfarâmate.” (11:26-27); „Precum spre flacara aprinsa fluturii merg în graba la pieire, asa merge în graba si omenirea spre gurile tale, la pieire.” (11:29); „Vazând cele nemaivazute înca, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurata de groaza; îndurare Stapân al zeilor, adapost al lumii! Arata-mi doar forma Ta, o zeule. Cu coroana, cu ghioaga, cu disc în mâna, doar asa vreau sa Te vad; fii iar cu forma Ta cu patru brate, o Tu cel cu o mie de brate, care iei toate formele.” (11:45-46). Pentru a-l calma pe bietul Arjuna, Krsna si-a reluat forma umana.” In Mahabharata este descrisa utilizarea armelor “brahmashiras”. Cine folosea oare napalm in India antica ? Autorul a descris numeroase tipuri de arme dintre care unele radioactive, care ucid embrionul in femei si afecteaza oamenii pe mai multe generatii.

Proprietatile campurilor de torsiune

Vom enumera principalele proprietăţi ale acestora: este important de subliniat faptul că toate proprietăţile câmpurilor de torsiune au fost deja pronosticate teoretic şi confirmate în mod experimental.

o                    Sursa de câmpuri de torsiune o reprezintă spinul clasic sau rotaţia macroscopică. Câmpurile de torsiune pot lua naştere prin răsucirea spaţiului sau ca urmare a perturbării vidului fizic, care este de natură geometrică sau topologică, sau, de asemenea, pot apărea ca o componentă inseparabilă a câmpului electromagnetic. Câmpurile de torsiune se pot autogenera. În toate cazurile indicate mai sus este vorba de câmpuri de torsiune care iau naştere la nivelul substanţei si al materiei. Însă, potrivit teoriei vidului fizic, există câmpuri de torsiune primare, care sunt generate de către "Nimicul" Absolut sau, altfel spus, din Potential. În acelaşi mod în care materialul iniţial al lumii materiei - particulele elementare - se nasc din vidul fizic, la rândul său, vidul fizic se naşte din câmpul de torsiune primar.

o                    Cuantele câmpului de torsiune sunt reprezentate de către tordioni. Există argumente de a considera că tordionii reprezintă nişte neutrino de joasă energie, având energia de ordinul unităţilor eV. Aceştia reprezintă o clasă specială de neutrino.

o                    Întrucât câmpurile de torsiune sunt generate de către spinul clasic, atunci în cadrul acţiunii lor asupra diferitelor obiecte, la aceste obiecte, ca rezultat al acestei acţiuni, se poate modifica doar starea de spin a acestora (starea spinilor nucleari sau atomici).

o                    Spre deosebire de sursele de câmpuri electromagnetice şi gravitaţionale, care creează nişte câmpuri cu simetrie centrală, sursele de câmpuri de torsiune creează câmpuri cu o simetrie axială. Obiectul care se răsuceşte ("spinează") creează în două conuri spaţiale o polarizare care într-una din direcţii corespunde câmpului de torsiune din stânga - SL, iar în cealaltă direcţie - câmpului de torsiune din dreapta - SR. În afară de aceasta, apare zona câmpului de torsiune sub forma unui disc perpendicular pe axa de rotaţie. În zonele indicate sub formă de conuri apare un câmp de torsiune axială (Ta), iar în disc - un câmp de torsiune radială (Tr). Fiecare din aceste câmpuri de torsiune poate fi din dreapta (TaR, TaL) şi din stânga (TrR, TrL).

o                    Spre deosebire de sarcinile electrice, sarcinile de torsiune de acelaşi semn, spinii clasici de acelaşi semn (SRSR sau SLSL) se atrag , iar cele de semne diferite (SRSL) - se resping.

o                    Obiectul staţionar care "spinează" creează un câmp de torsiune static. Dacă în obiectul care "spinează" există o anumită neuniformitate, cum ar fi modificarea frecvenţei unghiulare de rotaţie, repartizarea neuniformă a masei faţă de axa de rotaţie, atunci un asemenea obiect dinamic care "spinează" creează o radiaţie de torsiune turbionară.

o                    Câmpul static de torsiune are raza finală de acţiune g0, în intervalul căreia intensitatea câmpului de torsiune rămâne aproape constantă. Radiaţia de torsiune turbionară nu este limitată de intervalul g0, iar intensitatea acesteia nu depinde de distanţă.

o                    Pentru câmpurile de torsiune potenţialul este identic egal cu zero, ceea ce corespunde caracterului neenergetic al acestora. Acesta este unul din factorii care determină faptul de ce semnalele de torsiune se transmit informaţional şi nu energetic, adică fără transferuri de energie şi cu o viteză infinită.

o                    Mediul prin care se propagă radiaţiile de torsiune îl reprezintă vidul fizic. Faţă de undele de torsiune vidul fizic se comportă ca un mediu holografic. În acest mediu undele de torsiune se propagă prin portretul de fază al acestei holograme. Acesta este cel de-al doilea factor fizic principal care explică caracterul informaţional (şi nu energetic) de a transmite semnale, cât şi o viteză infinit de mare de transmitere a semnalelor.

o                    Câmpurile de torsiune trec prin medii naturale fără a suferi pierderi. Acest fapt reprezintă un factor natural, dacă ţinem cont că în calitate de cuante ale câmpurilor de torsiune figurează neutrino.

o                    Viteza undelor de torsiune din punct de vedere teoretic este egală cu infinit. Vitezele mult mai mari decât cea a luminii nu reprezintă ceva neobişnuit pentru fizică. Acestea au fost prezente în teoria gravitaţiei a lui Newton. Vitezele mai mari ca a luminii au fost observate experimental pentru prima dată de către N.Kozârev, mai târziu au fost confirmate de către alţi doi colegi, iar la nivel cuantic de către Zeilinger. Este util de remarcat faptul că perturbaţiile de spin într-un mediu de spin se propagă în aşa fel, încât ele nu pot fi ecranate. În acest caz apare posibilitatea de creare de comunicaţii subacvatice şi subterane, cât şi de legături prin alte medii naturale.

o                    Toate corpurile din natura vie şi din cea moartă se compun din atomi, dintre care majoritatea au spinii atomici sau nucleari clasici care nu sunt nuli. Ţinând cont că toate corpurile se află în câmpul magnetic al Pământului, de prezenţa momentelor magnetice ale atomilor şi nucleelor, care reprezintă urmări ale prezenţei spinilor şi sarcinilor clasice indicate, ia naştere o procesiune care generează radiaţia de torsiune turbionară. În felul acesta, toate corpurile posedă câmpuri de torsiune (radiaţii) proprii.

o                    Întrucât diferite corpuri au un ansamblu diferit de elemente chimice, un set diferit de compuşi chimici cu stereochimie diferită - cu repartizare spaţială diferită în corpuri a acestor atomi şi a compuşilor chimici, atunci toate corpurile posedă câmpuri de torsiune strict individuale.

Oricât de neobişnuite ar fi proprietăţile câmpurilor de torsiune, ele nu numai că trebuie să fie acceptate, dar trebuie să ne ghidăm după ele în mod obligatoriu, întrucât aceste proprietăţi reprezintă realitatea obiectivă care ne este dată de către natură, ceea ce, în plus, este confirmat şi din punct de vedere experimental.

Caracterul neobişnuit al proprietăţilor şi, implicit, al manifestării câmpurilor de torsiune se poate ilustra prin următorul exemplu: tuturor ni se pare că fizica cunoaşte totul despre mecanică. Se vorbeşte mult, în special, despre inerţie, însă nu se explică ce este inerţia. Fizica nu numai că nu cunoaşte ce este inerţia, dar nici nu poate explica dacă forţele inerţiei sunt interne sau externe în raport cu corpurile în mişcare.

În TVF este demonstrat faptul că inerţia reprezintă manifestarea câmpurilor de torsiune în mecanică. De aici rezultă în mod direct că dacă pot fi comandate câmpurile de torsiune, atunci implicit pot fi dirijate şi forţele inerţiei şi, pe această bază, pot fi create propulsoarele universale care nu folosesc tracţiunea reactivă sau factorul de frecare. Cel mai neobişnuit factor este posibilitatea nu numai teoretică, dar şi practică, de a se crea sisteme care se mişcă pe seama unor forţe interne.

Aplicatii practice a campurilor de torsiune

Cercetările în domeniul tehnologiilor de torsiune cuprind toate domeniile economiei, inclusiv industria, agricultura şi medicina, cât şi toate problemele legate de viaţa de toate zilele a omului.

Tehnologiile de torsiune reprezintă prevestitorii intrării omenirii în era tehnologiilor noosferice, iar acestea vor schimba viaţa noastră mai mult decât toate revoluţiile tehnico-ştiinţifice ale secolului al XX-lea. Este de importanţă primordială posibilitatea ca, prin utilizarea sumei tehnologiilor de torsiune, se pot rezolva toate problemele care au condus omenirea spre criza globală de sistem a civilizaţiei.

Friederich Engels a avut dreptate când a scris că, dacă în societate apar necesităţi, atunci acestea împing înainte ştiinţa mai mult decât sute de universităţi. Necesitatea omenirii de a ieşi din criza de sistem a generat teoria vidului fizic, teorie ce a permis demararea creării unor tehnologii de torsiune de vârf, care să fie în măsură să indice calea şi modul de ieşire din această criză sistemică.

Medicina

O direcţie importantă de preocupări, legate de vidul fizic şi de câmpurile de torsiune, o reprezintă cercetările fundamentale şi aplicative medico-biologice. O importanţă deosebită au avut-o cercetările privind influenţa câmpurilor de torsiune statice şi a radiaţiilor ondulatorii de torsiune asupra obiectelor din natura vie de la diferite niveluri, cât şi lucrările privind studierea câmpurilor de torsiune caracteristice şi integrale ale obiectelor din natura vie de la diferite niveluri.

Ultima direcţie de cercetări a devenit posibilă datorită creării unor sisteme cuantice cu un înalt grad de sensibilitate pentru înregistrarea radiaţiilor de torsiune, sisteme care au permis să se înregistreze spectrele de frecvenţă ale acestor radiaţii.

Pe parcursul unei lungi perioade de timp au fost efectuate lucrări privind formarea unei bănci de date pentru spectrele radiaţiilor de torsiune ale diferitelor ţesuturi la diferite îmbolnăviri, în stadii diferite.

Pe această bază a apărut posibilitatea de a fi create echipamente care vor permite realizarea diagnosticării stării de sănătate a omului, măsurând spectrele caracteristice ale frecvenţelor de torsiune ale diferitelor grupuri de celule din anumite părţi ale organelor omului, sau ale ţesuturilor acestuia, şi apoi prin compararea acestora cu spectrele corespunzătoare ale celulelor sănătoase sau ale celulelor aflate într-un anumit stadiu de patologie.

A fost elaborat sistemul de diagnosticare a omului pe baza înregistrării câmpurilor de torsiune ale acestuia (a primit denumirea de sistem de diagnosticare prin torsiune (TORDI). Sistemul TORDI reprezintă o instalaţie industrială. Cu toate acestea, este important să înţelegem că potenţialul ştiinţific şi tehnic inclus în acest model nu este încă în întregime epuizat şi încă pe parcursul unei lungi perioade de timp vor apărea în viitor variante tot mai perfecţionate ale acestui model.

l. Sursa de câmpuri de torsiune o reprezintă spinul clasic sau rotaţia macroscopică. Câmpurile de torsiune pot lua naştere prin răsucirea spaţiului sau ca urmare a perturbării vidului fizic, care este de natură geometrică sau topologică, sau, de asemenea, pot apărea ca o componentă inseparabilă a câmpului electromagnetic. Câmpurile de torsiune se pot autogenera.

În toate cazurile indicate mai sus este vorba de câmpuri de torsiune care iau naştere la nivelul substanţei, al materiei. Însă, potrivit teoriei vidului fizic, există câmpuri de torsiune primare, care sunt generate de către "Nimicul" Absolut. În acelaşi mod în care materialul iniţial al lumii materiei - particulele elementare - se nasc din vidul fizic, la rândul său, vidul fizic se naşte din câmpul de torsiune primar.

2. Cuantele câmpului de torsiune sunt reprezentate de către tordioni. Există argumente de a considera că tordionii reprezintă nişte neutrino de joasă energie, având energia de ordinul unităţilor eV. Aceştia reprezintă o clasă specială de neutrino.

3. Întrucât câmpurile de torsiune sunt generate de către spinul clasic, atunci în cadrul acţiunii lor asupra diferitelor obiecte, la aceste obiecte, ca rezultat al acestei acţiuni, se poate modifica doar starea de spin a acestora (starea spinilor nucleari sau atomici).

4. Spre deosebire de sursele de câmpuri electromagnetice şi gravitaţionale, care creează nişte câmpuri cu simetrie centrală, sursele de câmpuri de torsiune creează câmpuri cu o simetrie axială.

Obiectul care se răsuceşte ("spinează") creează în două conuri spaţiale o polarizare care într-una din direcţii corespunde câmpului de torsiune din stânga - SL, iar în cealaltă direcţie - câmpului de torsiune din dreapta - SR. În afară de aceasta, apare zona câmpului de torsiune sub forma unui disc perpendicular pe axa de rotaţie. În zonele indicate sub formă de conuri apare un câmp de torsiune axială (Ta), iar în disc - un câmp de torsiune radială (Tr). Fiecare din aceste câmpuri de torsiune poate fi din dreapta (TaR, TaL) şi din stânga (TrR, TrL).

5. Spre deosebire de sarcinile electrice, sarcinile de torsiune de acelaşi semn, spinii clasici de acelaşi semn (SRSR sau SLSL) se atrag , iar cele de semne diferite (SRSL) - se resping.

6. Obiectul staţionar care "spinează" creează un câmp de torsiune static. Dacă în obiectul care "spinează" există o anumită neuniformitate, cum ar fi modificarea frecvenţei unghiulare de rotaţie, repartizarea neuniformă a masei faţă de axa de rotaţie, atunci un asemenea obiect dinamic care "spinează" creează o radiaţie de torsiune turbionară.

7. Câmpul static de torsiune are raza finală de acţiune g0, în intervalul căreia intensitatea câmpului de torsiune rămâne aproape constantă. Radiaţia de torsiune turbionară nu este limitată de intervalul g0, iar intensitatea acesteia nu depinde de distanţă.

8. Pentru câmpurile de torsiune potenţialul este identic egal cu zero, ceea ce corespunde caracterului neenergetic al acestora. Acesta este unul din factorii care determină faptul de ce semnalele de torsiune se transmit informaţional şi nu energetic, adică fără transferuri de energie şi cu o viteză infinită.

9. Mediul prin care se propagă radiaţiile de torsiune îl reprezintă vidul fizic. Faţă de undele de torsiune vidul fizic se comportă ca un mediu holografic. În acest mediu undele de torsiune se propagă prin portretul de fază al acestei holograme. Acesta este cel de-al doilea factor fizic principal care explică caracterul informaţional (şi nu energetic) de a transmite semnale, cât şi o viteză infinit de mare de transmitere a semnalelor.

12. Câmpurile de torsiune trec prin medii naturale fără a suferi pierderi. Acest fapt reprezintă un factor natural, dacă ţinem cont că în calitate de cuante ale câmpurilor de torsiune figurează neutrino.

13. Viteza undelor de torsiune din punct de vedere teoretic este egală cu infinit. Vitezele mult mai mari decât cea a luminii nu reprezintă ceva neobişnuit pentru fizică. Acestea au fost prezente în teoria gravitaţiei a lui Newton. Vitezele mai mari ca a luminii au fost observate experimental pentru prima dată de către N.Kozârev, mai târziu au fost confirmate de către alţi doi colegi, iar la nivel cuantic de către Zeilinger. Este util de remarcat faptul că perturbaţiile de spin într-un mediu de spin se propagă în aşa fel, încât ele nu pot fi ecranate. În acest caz apare posibilitatea de creare de comunicaţii subacvatice şi subterane, cât şi de legături prin alte medii naturale.

14. Toate corpurile din natura vie şi din cea moartă se compun din atomi, dintre care majoritatea au spinii atomici sau nucleari clasici care nu sunt nuli. Ţinând cont că toate corpurile se află în câmpul magnetic al Pământului, de prezenţa momentelor magnetice ale atomilor şi nucleelor, care reprezintă urmări ale prezenţei spinilor şi sarcinilor clasice indicate, ia naştere o procesiune care generează radiaţia de torsiune turbionară. În felul acesta, toate corpurile posedă câmpuri de torsiune (radiaţii) proprii.

15. Întrucât diferite corpuri au un ansamblu diferit de elemente chimice, un set diferit de compuşi chimici cu stereochimie diferită - cu repartizare spaţială diferită în corpuri a acestor atomi şi a compuşilor chimici, atunci toate corpurile posedă câmpuri de torsiune strict individuale.

Oricât de neobişnuite ar fi proprietăţile câmpurilor de torsiune, ele nu numai că trebuie să fie acceptate, dar trebuie să ne ghidăm după ele în mod obligatoriu, întrucât aceste proprietăţi reprezintă realitatea obiectivă care ne este dată de către natură, ceea ce, în plus, este confirmat şi din punct de vedere experimental.

Caracterul neobişnuit al proprietăţilor şi, implicit, al manifestării câmpurilor de torsiune se poate ilustra prin următorul exemplu: tuturor ni se pare că fizica cunoaşte totul despre mecanică. Se vorbeşte mult, în special, despre inerţie, însă nu se explică ce este inerţia. Fizica nu numai că nu cunoaşte ce este inerţia, dar nici nu poate explica dacă forţele inerţiei sunt interne sau externe în raport cu corpurile în mişcare. În TVF este demonstrat faptul că inerţia reprezintă manifestarea câmpurilor de torsiune în mecanică. De aici rezultă în mod direct că dacă pot fi comandate câmpurile de torsiune, atunci implicit pot fi dirijate şi forţele inerţiei şi, pe această bază, pot fi create propulsoarele universale care nu folosesc tracţiunea reactivă sau factorul de frecare. Cel mai neobişnuit factor este posibilitatea nu numai teoretică, dar şi practică, de a se crea sisteme care se mişcă pe seama unor forţe interne.

Traducere din limba rusă şi prelucrare de prof. psiholog - parapsiholog Lucian Iordănescu

                                       CATEVA CONSIDERATII DESPRE CONTROLUL MINTII

Despre controlul minţii şi atacuri energetice la distanţă s-au făcut studii importante în timpul războiului rece în Statele Unite şi URSS. “Savanţii” şi-au desfăşurat activitatea în departamente specializate, finanţate din fondurile armatei. Noi am împrumutat modelul sovietic. În România, studiul acestor fenomene a luat amploare în anii’80, odată cu scandalul Meditaţiei Transcedentale (în care erau implicaţi membrii de vază ai PCR şi intelectualii zilelor noastre), când Securitatea a primit verde pentru operaţiunea specială cu nume de cod Oracolul. Armata, dar mai ales Securitatea ceauşistă au avut compartimente specializate în studiul fenomenelor extrasenzoriale. Un pasionat al domeniului, fiind generalul-mason Francisc Radici, fost (până-n 2008) director al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Compartimentul de studii paranormale al Securităţii a funcţionat în cadrul celebrei Brigăzi Speciale U, numită şi “Fantome”.

Generalul în rezervă Cornel Biriş, nume de cod Gruber, astăzi profesor universitar la o cunoscută facultate particulară, a condus brigada până la desfiinţare, la începutul anului 2000. După dezmembrarea Brigăzii U, în H256 (componenta internă) şi Formaţiunea R (componenta externă), compartimentul “violet” s-a împărţit şi el în două.

O parte din paranormalii Securităţii au fost trecuţi la Direcţia H256 în subordinea generalului Nicolaie Iana (nume de cod Prahoveanul), restul compartimentului fiind transferat la Direcţia Operaţiuni Speciale, condusă de generalul Isac Adrian, eliberatorul-şef al ostaticilor români din Irak. Cele mai bune rezultate în domeniul “Flăcării Violete” le-a înregistrat ofiţerul SIE Iuri Floroiu, coleg de “Securitate” cu faimosul colonel Dan Dumitru, mai cunoscut în presă ca directorul sub acoperire al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Iuri Floroiu a fost scos în rezervă relativ recent, cu gradul de maior, fiind absolvent de psihologie la o universitate nerecunoscută de SIE. Floroiu apare ocazional în aceleaşi emisiuni frecventate de un alt politruc şcolit la Ştefan Gheorghiu. Este vorba de generalul Emil Străinu, consilier al Parlamentului României în probleme neconventionale si asimetrice. La bază, Floroiu este ofiţer de interceptări în cadrul Serviciului de Informaţii Externe, preocupările sale zilnice rezumându-se la scanarea eterului, în căutare de transmisiuni neautorizate de pe teritoriul României. După trecerea sa în rezervă, ocupându-se de parapsihologie şi de secretele dacilor. Cât despre colegul său Dan Dumitru, acesta este mason de frunte şi prieten la cataramă cu mulţi din greii serviciilor secrete ruseşti şi moldoveneşti. Ofiţerul a copilărit cu Mircea Geoană. A spionat în SUA până în 2000 şi a colaborat intens la dosarul “Patriarhul” cu ofiţereasa securităţii Doina Moinescu. Este implicat alături de Moinescu şi alţi ofiţeri SIE în firme pe spaţiul Republicii Moldova. Jurnalista Adriana Duţulescu l-a identificat pe Dan Dumitru în staful de campanie al pesedistului Geoană, chiar în noaptea în care s-au anunţat rezultatele turului II al alegerilor prezidenţiale din 2009. Se pare că era cel puţin consilier pe probleme de securitate al celui de-al doilea om în stat. Împreună cu alţi haidamaci ai Securităţii, Dumitru făcea demonstraţii de forţă (folosind arme de foc) în faţa jurnaliştilor prezenţi la eveniment. În ceea ce priveşte „Flacăra Violetă”, se pare că Mircea Geoană nu a fost consiliat doar de securiştii săi de taină ci si de un alt "neconventional" aflat intr-o permanenta ocultare (nu este vorba despre Aliodor Manolea) în care are încredere oarbă, ci şi de doctorii americani care i-au inoculat ideea că ar fi fost atacat energetic.

Consemnarea lui Eduard Ovidiu Ohanesian

ENERGII SI RADIAȚII MALEFICE. ATACURI ENERGETICE

  Atacul energetic se manifestă asupra corpului nostru energetic și are în vedere crearea unor blocaje energetice, pierderea de energie vitalã sau chiar decesul celui in cauzã. Acesta poate fi fãcut constient și din rãutate, sau inconștient (vampirismul energetic), poate fi direct sau indirect, se poate petrece ziua sau noaptea (când omul este mai deschis energetic și nu se poate proteja conștient) și poate fi provocat de una sau mai multe persoane și îndreptat, de asemenea, asupra unei persoane, a unei colectivitãți sau a unei comunitãți. Corpul nostru fizic este înconjurat sau aflat în imersiune în fluidul unui câmp de forţã energetic, ce urmãreşte conturul corpului şi care, deşi ar putea fi asemãnat cu o umbrã, este, mai degrabã, ca un „frate geamãn“. Acest corp geamãn, deşi invizibil, poate fi perceput de cineva care este sensibil şi a cãrui capacitate de percepție vizualã depãşeşte plaja de vibraţii a vederii normale, cu ajutorul ochilor, ca fiind o luminiscenţã albãstruie, pe care unele persoane cu capacitãţi de extrasenzoriale o numesc „etericã“. Este „Corpul energetic“, el dã energie şi „modeleazã“ corpul fizic, are aproximativ aceeaşi formã cu acesta, fiind nu numai o extensiea lui, ci şi o „formã“, deoarece el dã posibilitatea corpului fizic sã îşi menţinã caracteristicile şi forma. El dã energie corpului fizic distribuindu-i putere vitalizatoare care îl încarcã cu dinamism. Corpul energetic poate fi privit ca un corp de naturã electromagneticã. Aflat între realitatea fizicã şi cea non-fizicã el transformã cele mai delicate şi eterice energii non-fizice, decodificã și transmite informații corpului fizic. Dar, din pãcate, vibrațiile energiilor decodificate nu sunt tot timpul pozitive, ci și negative, iar acestea vor duce la intruziuni, lipsã de armonie, blocaje (în chakre) sau defecţiuni care se vor manifesta mai devreme sau mai târziu asupra pãrţii corespunzãtoare din corpul fizic, sau chiar a întregului. Printre informațiile decodificate în câmpul energetic sunt și cele furnizate de gândurile celor din jur, mai ales atunci când sunt programate și direcționate cãtre noi. Gândurile pozitive au, în general, un efect benefic, deoarece menţin starea de armonie în interiorul corpului energetic, pe câtã vreme gândurile negative provoacã acorduri dizarmonice în undele de energie și, odatã decriptate, oferã individului direcția de acțiune doritã de emitent sau contribuie la apariţia unei afecţiuni sau boli.

Gândurile negative – forță distructivă 

Gândul este o forţã, o energie, dar este de asemenea o materie foarte subtilã care lucreazã într-o regiune foarte îndepãrtatã de planul fizic. În stare abia creatã, gândurile pe care le formãm nu ating, încã, materia densã, vizibilã; ele nu ating şi nu fac să vibreze decât ceea ce se apropie cel mai mult de natura lor, adicã elementele cele mai subtile care existã în noi sau în alţii. Gândirea, ca energie, ca vibraţie şi forţã este perceputã de anumiţi centri care sunt dotaţi cu antene: aceste antene, situate în creier sau chiar mai sus, în planul eteric, se pun în vibraţie şi trimit mesaje altor aparate; în acest moment, în tot corpul se produc înregistrãri, cuplãri, circulaţii de forţe, de energii. Imediat ce se stabileşte comunicarea, energiile circulã şi pot produce efecte în materie. În acel moment gândul este puternic, se manifestã în plenitudine: trece prin ziduri şi obiecte, se poate realiza, acţioneazã asupra materiei. Fiecare gând se materializeazã: fiecare gând, dorinţã, intenţie, fiecare idee are formã, culoare, dimensiune, iar pentru a le vedea este suficient sã privim în jur. Dar aceste efecte nu sunt imediate. Gândirea este capabilã sã atingă materia, dar ca sã poată acţiona asupra obiectelor sau fiinţelor, gândul trebuie condensat: lucrând mult timp asupra unor creaţii mentale, adãugându-le chiar particule din propria lor materie, oamenii ajung sã îmbrace aceste forme gânduri de materie psihicã. Anumiţi indivizi o pot face rapid, pentru cã ei cunosc tehnicile ce permit materializarea unei forme gând, pentru ca ea să devinã vizibilã şi tangibilã. Atâta timp cât oamenii au gânduri şi dorinţe divine, totul este armonie, dar când oamenii sunt rãi, răzbunãtori, cruzi, gândurile si dorinţele lor pot chiar sã ucidã. Dar sã nu uitãm cã suntem si emitenți de gânduri si implicit, putem fi si cei care atacã energetic pe cei din jur.

Câmpul fiecãrui om contine câte un set de programe care determinã interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, urã, supãrare pe care le nutresc cei din jur fatã de om corespund cu strictete de ceea ce este sãdit în karma acestuia. De aceea existã oameni care sunt în permanentã jigniti, care suferã traumatisme, care sunt invidiati etc. În câmpul omului sunt conținute programe informaționale ale atitudinilor fațã de el însusi si programe ale atitudinii acestuia fatã de alți oameni. Când împotriva noastrã se întreprinde ceva neplãcut, nu e bine sã rãspundem în același fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, însã la nivelul câmpului si la nivelul spiritual trebuie sã ne pãstrãm întotdeauna o atitudine de smerenie, de blândete, să manifestãm iubire fatã de oameni si sã tinem minte cã orice neplãcere este cauzatã de imperfectiunea noastrã. 

Prin urmare, starea de disconfort resimtita ca urmare a unui atac energetic printr-un emitator radionic, se poate manifesta in forme si momente diferite:

- in timpul noptii, spre exemplu, persoana se poate trezi din somn, brusc, agitata, fara a exista un motiv precis;
- uneori, ea poate simti o senzatie de caldura interioara ne­obisnuita, ce se intensifica cu trecerea timpului, si care este insotita de scaderea energiei sale vitale si incapacitatea de a mai reactiona;
- de asemenea, poate simti o presiune la nivelul unor zone ale corpului (de obicei cele mai sensibile) sau intepaturi, frisoane, tahicardie (fara o cauza reala), transpiratii, dureri locale ca si cum ar primi niste oovituri, emotii nejustificate. Sunt numeroase starile de disconfort deter­minate de cauze reale, obiective, dar sunt multe si cele induse.

06 ianuarie 2014

Despre YN energia lunara - feminina si despre YANG energia solara - masculina

Este riscant sa iubesti femeia, fiindca te va neglija si te va dispretui. Supune-o, si atunci va fi atenta cu tine, apoi te va respecta. Femeia nu poate iubi si nu poate fi devotata. Ea doar se indragosteste si se ataseaza.

Postulatul de mai sus, nu mai are nevoie de demonstratie deoarece isi demonstreaza viabilitatea prin continutul sau, continut care s-a demonstrat de-alungul mileniilor prin relatia dintre femeie si barbat - prin relatia dintre energia Yn si energia Yang. Mai apoi, pornind de la un adevar fundamental, acela al relatiei dintre energia Yn (cu semnul polar minus) si energia Yang (cu semnul polar plus) rezulta pe cale de consecinta ca Femeia este: "A FI", iar Barbatul este : "A FACE". Insa-si realitatea obiectuala a vietii acestei lumi quadro-dimensionala, in dinamica ei permanenta arata ca, intotdeauna Barbatul trebuie sa cucereasca Femeia, iar Femeii nu-i ramane decat sa aleaga Barbatul. Iata cele doua posturi: femeia-lunara-pasiva si barbatul-solar-activ.

INTREBARE: Care este motivatia faptului ca poporul agathars - antecesorii tracilor - in conduita lor sociala, practicau proprietatea comuna asupra femeilor? Barbatii isi alegea femeia si nu invers ca in ziua de astazi? Vezi si acest link: http://www.efemeride.ro/socant-dovezile-incredibile-ca-poporul-roman-se-trage-dintr-o-specie-extraterestra - http://www.efemeride.ro/socant-dovezile-incredibile-ca-poporul-roman-se-trage-dintr-o-specie-extraterestra

PROIECTUL MONARCH – CONTROLUL ABSOLUT AL MINTII

În mijlocul subtilei înşelăciuni cerebrale practicate asupra populaţiei credule, printr-o multitudine de mediumi manipulaţi, stă una dintre cele mai diabolice atrocităţi ce se realizează asupra unui segment al rasei umane; o formă de control sistematic al minţii ce a impregnat fiecare aspect al societăţii de aproape 50 de ani. Pentru a evalua obiectiv cele ce urmează, unii ar trebui să-şi revizuiască ideologiile preconcepute în legătură cu natura dualistă a lumii.

După al doilea război mondial, Departamentul Apărării al Statelor Unite a „importat” mulţi oameni de ştiinţă de vârf nazişti germani şi fascişti italieni, precum şi spioni via America de Sud şi Vatican. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Proiectul Agrafa” (Project Paperclip).(4) Unul dintre cei mai însemnaţi oameni pe care i-a luat America a fost generalul german Reinhard Gehlen, şeful informaţiilor pentru Rusia al lui Hitler. După sosirea în Washington D.C. în 1945, Gehlen s-a întâlnit de mai multe ori cu Preşedintele Truman, generalul William „Wild Bill” Donovan – directorul Office of Strategic Services (OSS) şi cu Allen Dulles, care avea să devină mai târziu şeful CIA. Obiectivul sesiunilor lor de brain-storming era să reorganizeze serviciul de informaţii american, transformând-o într-o extrem de eficientă organizaţie acoperită. Punctul culminant al eforturilor lor a produs Grupul Central de Informaţii ( Central Intelligence Group) în 1946, redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în 1947. Reinhard Gehlen a avut o profundă influenţă în crearea Consiliului Naţional de Securitate (National Security Council), de la care a derivat Actul Naţional de Securitate din 1947. Această parte legislativă a fost creată pentru a proteja un număr excesiv de activităţi guvernamentale ilegale, inclusiv programe clandestine de control al minţii. 

Proiectul „MKULTRA”, la 13 aprilie 1953, după indicaţiile date de Richard Helms, director delegat al informaţiilor centrale (Deputy Director of Central Intelligence – DDCI), cu scopul de a stabili un „mecanism special de finanţare de o sensibilitate extremă”. (6) Presupusa etimologie a lui „MK” este „Mind Kontrolle”. Traducerea evidentă a cuvântului german „kontrolle” în engleză este „control”. (7) o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste, a fost de o inestimabilă valoare în dezvoltarea lui „MKULTRA”. Corelaţia dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele sub-proiecte ale „MKULTRA” sunt foarte clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în „MKULTRA” au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire şi materialele şi aparatura militară, „LSD” fiind cel mai des utilizat „material”. O procedură specială, numită „MKDELTA”, a fost stabilită pentru a conduce „MKULTRA” în străinătate.

O secţiune a modificărilor părţii luminoase (bune) şi a părţii întunecate (rele) sunt conectate şi rotite în jurul unei axe. Una dintre structurile interne principale (şi sunt multe) din interiorul sistemului este modelată în forma unei spirale duble, ce constă în şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern ce supraveghează „paznicul porţii” (demonii?), ce permit sau blochează intrarea în diferite camere. Câteva dintre imaginile predominant văzute de către victime/supravieţuitori sunt copaci, „copacul vieţii” din Cabală, cu sistemele de rădăcini aferente, bucle infinite, litere şi simboluri antice, pânze de păianjen, cioburi de sticle sau oglinzi, măşti, castele, labirinturi, demoni/monştri/extratereştrii, scoici, fluturi, şerpi, panglici, arce, ceasuri, roboţi, diagrame ale lanţului de comandă şi/sau scheme de circuite de computer. 

Un locotenent-colonel al armatei de uscat a SUA, din Divizia de Război Psihologic a DIA, Michael Aquino, este ultimul dintr-o serie de sadici sponsorizaţi de guvern. Aquino, un geniu excentric, a fondat Templul lui Set, o ramură a Bisericii lui Satan a lui Anton LaVey. Obsesia sa pentru ritualurile naziste de idolatrizare şi manipularea hipnotică a oamenilor pe care acesta o practica l-a făcut pe acesta un candidat ideal pentru poziţia de „maestru programator”. Aquino a fost implicat în scandalul îngrijitorilor de la Baza Presidio a armatei de uscat, în care acesta era acuzat de molestarea copiilor de tigani. Dupa spusele sale, programul Monarh actioneaza la nivelul intregii planete si este dedicat acestei etnii, pe primul loc aflandu-se tiganii unguri, ca fiind cei mai receptivi, dar si cei mai ruypti de realitatea culturala a mileniului trei..

Heinrich Mueller a fost un alt programator important care avea numele de cod „Doctor Blue” sau „Gog”. A avut, se pare, doi fii ce şi-au desfăşurat activitatea în comerţ. Originalul „Doctor Black” a fost, se pare, Leo Wheeler, nepotul răposatului general Earle G. Wheeler, care fusese comandantul şefilor de state majore întrunite (commander of the Joint Chiefs of Staffs) în timpul războiului din Vietnam. Protejatul lui Wheeler, E. Hummel, este activ în Nord-Vest, împreună cu W. Bowers (din linia de sânge Rotschild).

Nivelele programării „Monarh”

ALFA – este programarea obişnuită sau „generală” în cadrul personalităţii de control de bază; se caracterizează printr-o extrem de mare capacitate de memorare, împreună cu o creştere substanţială a forţei fizice şi a acuităţii vizuale. Programarea în alfa este realizată prin divizarea deliberată a personalităţii victimei, care, în esenţă, cauzează o separare a creierului drept de cel stâng, permiţând o unire programată a acestora printr-o stimulare a legăturii neuronale.

BETA – se referă la programarea „sexuală”. Această programare elimină toate convingerile morale învăţate şi stimulează instinctul sexual primitiv, liber de inhibiţiile stabilitatii intr-un cuplu permanent. Modificările „felină” pot apărea la acest nivel.

DELTA – acesta este cunoscut ca „programarea-ucigaş”, dezvoltat iniţial pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită (de exemplu Delta Force, Primul Batalion al Pământului, Mossad etc.) pentru operaţiuni acoperite. Debitul optim de adrenalină şi agresiunea controlată sunt evidente, subiectele sunt lipsite de frică, subiecţii sunt foarte sistematici în îndeplinirea însărcinărilor lor. Instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere sunt incluse la acest nivel.

TETA – luat în considerare la programarea „psihică”. Liniile de sânge (acelea care vin din familii ce sunt satanice de multe generaţii) au arătat o mai mare înclinare spre posedarea abilităţilor telepatice, în comparaţie cu celelalte linii de sânge. Datorită limitărilor sale evidente, diverse forme de sisteme de control electronic al minţii au fost dezvoltate şi introduse, cum ar fi dispozitive telemetrice umane biomedicale (implanturi în creier), lasere cu energie direcţionată ce utilizează microunde şi/sau electromagnetismul. Se spune că aceştia sunt utilizaţi în cooperare cu computere foarte avansate şi sofisticate sisteme de urmărire prin satelit.

OMEGA – o formă de programare pentru „autodistrugere”, cunoscută şi ca „Codul Verde”. Comportamentele corespunzătoare includ tendinţele suicidale şi/sau automutilarea. Acest program este, în general, activat când victima/supravieţuitorul începe terapia sau interogarea şi pre multe amintiri au fost recuperate.

GAMA – o altă formă de protecţie a sistemului este „programarea prin inducerea în eroare”, care permite dezinformarea şi direcţionarea greşită. Acest nivel se întrepătrunde cu demonologia şi tinde să se regenereze mai târziu dacă este dezactivată inadecvat.